miercuri, 21 mai 2014

Cum ne facem noi filme proaste

Recent am calatorit la bunici pentru 2 zile . De concediu binemeritat.A fost exact ce imi lipsea.Pana mai am la cine... Citeam mai demult ca unii parinti spirituali recomanda cel putin o data la 1 an,daca nu la 6 luni revenirea pe meleagurile natale.Cum ca ti-ai incarca bateriile,din izvorul tau natal. Si asa este. Nu trebuie sa mai explic sentimentul de relaxare si de apartenenta la mediul respectiv,mai ales la prajiturile si supele bunicii,care ignora spondiloza macar intr-o zi ,ca sa iti faca tie, un meniu de musafir. Dar nu oricare. Unul mult asteptat !

 Nu atat orasul e semnificativ,ci locul unde ti-ai trait cel putin cei 7 ani "de acasa",sau ti-ai petrecut vacantele. Dincolo de mambo-jumbo-ul spiritual pe care credeti ca vi-l servesc, exista cateva argumente fondate,daca binevoim sa le cautam.

Imi amintesc inca din 5-8 ca "omul sfinteste locul", aforism prezent in nuvela Popa Tanda,al ardeleanului Slavici. Altfel spus,investestim timp si sentimente in obiecte si locuri. Poate de aceea e atat de greu a ne desparti de tricoul favorit,o data ce crestem prea mari pentru el.

Tricou=bucata de bumbac,cu sigla si culoarea favorita, incarcat cu multa de energie si amintiri

 Sau ideea "casei parintesti care nu se vinde".Fizic si molecular vorbind, suntem atomi,care au mai mare distanta dintre ei decat ei insisi. Mindfucking, stiu. Suntem spatiile dintre ei,prin urmare nimic. Dar ,hai totusi cu atomii,ca nimicul nu e palpabil,altfel devenim nesimtiti prin analiza si alienare. A simturilor.

Interactionam la nivel molecular cu mediul din jurul nostru. Fie ca vrem,fie ca nu. Credem ca influentam mai mult comportamentul celorlalti prin atitudinea si actiunile noastre. Asta se vede usor. Ceea ce nu se vede e  Poate de aceea imprimanta se strica atunci cand suntem noi mai agitati. Si ne vine sa ii aplicam tratamentul Office Space:

     
Asta da revolutie ! Cand unul o pateste,e intamplare.Daca is mai multi, devin freedomfighters. To liberate themselves from the wrath of the Mighty Printer of Doom.

Dincolo de legea atractiei,exista lucruri si intamplari la care ne predispunem.De multe ori fara sa stim.Barbatii cu tricouri continand mesaje instigatoare la violenta ,sau impotriva unor grupuri sau secte,tot din dorinta de a fi deosebiti si/sau curajosi. Prin urmare,devenim peste noapte campioni la 100m sprint ,50m garduri, sau parkour,daca locatia o permite ;).
 Femeile, ca tot e sezonul, aleg un parfum dulce. Si se mira de ce atrag intreg stupul de albine.
Un pret tot trebuie platit. Intrebarea e: Suntem constienti de el? 

Revenind pe plaiurile unei "tari" dinauntrul altei tari,voi muta cadrul in casa bunicilor. Da. M-am dus ca sa ma relaxez,dar socoteala din orasele mari nu se potriveste cu cea din satele mici.
Redescoperindu-mi pasiunea pentru biciclete,printr-o achizitie noua, cu care ma dau la greu,am decis sa ma ingrijesc de prima mea bicicleta. Asta e treaba cu calatoriile. Putini calatoresc fara scop,hai-hui, numai de dragul calatoritului. De plecat plecam,monsher,dar unde ajungem?
Scopurile ne definesc. Ele sunt multe,dar trebuie prioritizate. Daca vin toate odata, cum stim care e scopul principal? Daca ar fi numai prin feeling ,care da de multe ori dependenta,m-as urca pe ea si as pedala fara antrenament 100 km,doar ca sa stau apoi 3 zile in pat cu febra musculara,si mergand pana la baie in maini ,ca si Kai,din MK4.

                                 



Partea I

Dupa ce am stat sa o bibilesc vreo ora jumatate (frizer ma fac,jur,de la atata rabdare !), lustruind-o bine de la praful din șură,si aplicand ulei pe lant ,bicicleta mi-a multumit.Acest mountain bike vechi de peste 15 ani a prins viata ,peste noapte!

Drept urmare,in pofida vantului care nu se lasa, si a iminentei unei ploi strasnice,tot am dat o tura cu ea.Imbracat adecvat, cu un hanorac. Magnifica inventie,hanoracul asta,apropo. Fiind larg,nu simti curentii de aer. Nu stiu care a fost prima idee. Cortul cu 2 straturi,dintre care primul se comporta ca un hanorac,sau acesta. Nu conteaza,doar ambele merg pe acelasi principiu.

 Am iesit din sat,ca e prea mainstream. Doara e DN-u. Circula astia cu 140 la oră "ca popa" ! 
Am sperat de ceva vreme reintoarcerea pe acel drum laturalnic,atat de linistit, si totusi atat de plin de ujuiala curentului creat de viteza cu care pedalezi si vantul pe care il intalnesti... Priceless ! :D
Acesta este unul dintre actiunile care pentru mine semnifica libertatea . Acel loc care iti ofera un plus de vitalitate, nefiind nimic artificial implicat(cum ar fi de pilda o capsula cu multivitamine). Doar tu, bicicleta si natura ,la care te reconectezi,ca la cat de alienati suntem,ma mir ca mai tinem cate o planta de apartament,sau un wallpaper pe desktop.Sa fie totusi acolo, in ideea de a nu uita de existenta spectrului culorii verzi. 





                                   Imaginea de mai sus e din alta zi, cu mai mult soare.

Am oprit la popasul meu favorit,pentru a face niste poze. Din reflex mi-am mutat telefonul din buzunarul de la pantaloni in hanoracul cel larg.Vazand ca vantul se inteteste si foamea cum ma cuprinde,decid a ma intoarce. Nu in graba,dar sigur. Prind o portiune de drum curat,fara gropi si testez (a 5-a oara,cred) mersul fara maini. Mai greu e primul pas. Decizia (DA sau NU) . Din moment ce nu am mai mers de anul trecut, am ceva ezitari mele. Trec peste ele si,adopt pozitia de circar in balans.Daca domnisoarele cititoare prefera filmele siropoase,sa se gandeasca la Rose din Titanic,cu mainile intinse la maxim :)). Mentinand viteza vine si echilibrul. Dar cel mental e mai important. Sa crezi ca poti. Fara obiective nerealiste,de gen : "Si mult si bine si daca se poate ACUM,dintr-o data". NU.  Incet si frumos. Rabdarea e o virtute.

Incet,las mainie pe langa corp,respir adanc si deja pare a fi ca mersul pe jos. Dar ,ce sa vezi?              De pe contrasens isi facuse aparitia o masina. Eu eram aproape de mijlocul benzii mele.Instant incep gandurile... Am un feeling de gen ”Daca da peste mine?
 Subconstientul lucreaza intens ,tot timpul. Si vrea sa te tina pe loc de multe ori. Se opune schimbarii,chiar daca e radical in gandirea-i limitata. Perversul asta mic s-ar bucura si daca ai face o pana ,si atunci ai fi OBLIGAT sa opresti,doar ca sa eviti masina care vine(si totusi nu) inspre tine.

Cu ceva dificultate ma gandesc doar la banda mea,ignorand banda cealalta. Banda cealalta nu exista in momentul acela.Eram concentrat doar sa imi mentin miscarea de pedalare si directie. Si pentru asta trebuie lucrat putin,pentru a urma un SCOP bine definit. 
Mi-am zis,calm si cu incredere : "There is NO CAR". Si am continuat. Masina trecuse,si traiectoria mea nu se schimbase. Cucerirea unei batalii cu tine e mai importanta decat a 1000 de inamici infranti in lupta directa.

Fanii filmului Matrix stiu de unde vine expresia. There is no spoon.

  ()

Mintea face Matrixul real.Orice se intampla in Matrix se intampla si in lumea reala. Daca iti controlezi mintea ,controlezi si realitatea virtuala. Nu lingura se indoaie, ci tu trebuie sa te indoi ca sa o indoi pe ea. 
De-aceea ne facem probleme care nu exista. Mintea nu poate face diferenta dintre o realitate posibila (alternativa) si o realitate adevarata.Daca vrei crede ca poti face, vei face. Daca nu ,nu . In ambele cazuri ai dreptate.Mintii nu ii place sa se insele. Daca te gandesti mult la o problema ireala,devine reala. Si dupa o vreme si corpul urmeaza cursul firesc ,dezvoltand o forma de boala din categoria respectiva. De ce? doar ca sa iti dea dreptate. Ce cauti ,aceea gasesti. Fie ca il cauti activ,sau pasiv. Suntem masochisti,cautam sa ne validam opinia si dorintele. 
La fel si in relatii,vine intrebarea: Vrei sa ai mereu dreptate,sau sa ai o relatie fericita?

Focus,Neo !



Partea a -II-a 


Ajung acasa, fericit de victorie. Parchez bicicleta in șură,si ma caut prin buzunare. Telefonul meu lipsea.Urmeaza fluxul de gandire.

1."Aoleu!! Telefonul. Nu e". EMOTIE)
2."CUM AI PUTUT SA IL PIERZI?(EMOTIE,invinuire)
Stiu ca se poate intampla oricui,oricand ,mai ales la oboseala sau lipsa de atentie,asa ca las gandul sa se piarda.

  Trecand emoția, incep a cauta prin celelalte buzunare,apoi pe jos.Imi propun sa merg dupa el cu bicicleta. Cand sa plec incepe o a doua rafala de autosabotaj. Nu scapasem asa ușor :

3.Nu te duce dupa el,ca nu mai e. L-a calcat vreo masina.Sau l-a luat cineva. (EMOTIE)
Irelevant,deoarece drumul nu e atat de circulat. (LOGICA)

4. Si asa era un telefon vechi.Bine ca s-a spart. Si urat.(Falsa logica,Emotie)
Nu imi venea sa cred. Ce porcarii iti serveste subconstientul sa te tina in zona de confort. Putea sa imi zica la fel de bine : NU pleca ,ca ai sa mori. DAMN!! Iti da motive si motive. Nu conteaza cat de absurde,aparent logice. 
Telefonul avea 1 an si inca mai aveam nevoie de el. In plus KONIA e indestructibil.(LOGICA)

Intru in șură.Incepe din nou:
5."Nu are rost sa te duci dupa el. Nu o sa il gasesti. Si asa voiai un telefon nou de Pasti."
Daca nu incerc,nu o sa reusesc. O sa pierd din start.De lene.De confort. Din propria-mi prostie.
 De unde stii ca nu o sa il gasesti? Din moment ce stiu pe unde am fost, si nu l-am pierdut de multa vreme. Bineinteles ca imi doream un telefon nou,dar nu imiar fi folosit ,sincer. Aveam tot ce imi trebuie deja. Asta e o nevoie tot a ego-ului de a se compara si de a iesi in evidenta,prin validarea externa (a altora) si prin lucruri externe.(posesiuni).

Si atunci am zis GATA! M-am suit pe bicicleta,cu dorinta de a GASI acel telefon. Nu imi erau de nici un folos toate gandurile de mai inainte, Astfel am pornit exact pe drumul pe care am fost, cu ochii in 4 si cu viteza redusa,sa fiu sigur ca prind toate detaliile. Dupa nici 5 minute de pedalat mers,vad o lama neagra din departare,cam la 2 palme de marginea drumului. Eram sigur că acela era telefonul! Si a fost.
Culmea,era exact inainte sa ma intersectez cu masina. Pesemne ca imi cazuse din buzunarul drept  mai larg,dar am avut noroc, ca pedalam fara maini, mai aproape de mijlocul benzii decat de margine. Probabil in aceleasi conditii mi-ar fi picat in afara drumului,in sanț sau in iarba,fapt care ar fi dus la o cautare mai anevoioasa. Am avut noroc,sincer. 
Nu are rost sa spun ce mult il pretuiesc de atunci,mai ales ca nu are nici o zgarietura.


Concluzia 



Povestirea de mai sus are rolul de a exemplifica unele blocaje mentale pe care le putem intalni de-a lungul unei zile obisnuite.Probabil ca ar fi trecut si aceasta intamplare,aparent comuna de altfel, si nu as fi invatat nimic din ea. 
Dar nu am lasat-o sa scape. Nu fara sa ajut persoanele care ,poate intamplator nimeresc pe acest blog . Cu minim o idee,daca nu cu mai multe.

De aceea ma bucur ca am reusit a -mi analiza gandurile si actiunile,si a folosi acele mici ,dar importante unelte (fraze) in ajutoru-mi.,si mai ales a le trece pe foaie. Introspectia e foarte importanta . 

Se poate intampla oricui, doar suntem toti din acelasi aluat.Si indiferent cata experienta avem,tot putem gresi ca un incepator,in conditii de stress major,nesomn, sau pur si simplu cand avem garda jos.

Know thyself” scria pe peretele usii Oracolului din Matrix. Pana la urma nu e gresit sa simti si sa vina niste ganduri nefolositoare. Important e cum te descurci cu ele. Totul se reduce la managementul lor. Si lumea zice ca e doar pentru ”menegeri”. Nici poveste. Nu degeaba se zice :” Our Actions speak louder than our words ”.

Si daca tot vorbesc de Matrix,te las cu un citat,pe care l-am transformat intr-un poster. A stat pe peretele meu si m-a inspirat timp de un an.Primul si cel mai greu an de facultate.

            „Don`t think you are,know you are ! ” Morpheus.


Seara faina,
Cinefil Masculin
https://www.facebook.com/CinefilMasculin13

PS. Astept reactia ta despre ce ai citit,intr-una sau mai multe din casutele de mai jos. Mersi .