Deoarece am remarcat numarul crescut de cititoare in
comparație cu cititorii (paradoxal,stiu ),m-am decis să abordez o temă puțin
mai feminină, și să o exlplic
pe ințelesul barbatilor. Simplu și la obiect.
Pentru barbați : Haideti sa ne aventurăm pe un teritoriu mai putin descoperit!
Pentru barbați : Haideti sa ne aventurăm pe un teritoriu mai putin descoperit!
Cel al... telenovelelor!
sursa : article.wn.com
De ce oare se uită femeile la
telenovele,se intreabă bărbații?
Pentru că:
1.
Iși regăsesc mai mult sau mai puțin
tipologia in personaje. Acest lucru este facilitat prin redarea cu voce tare a
gândurilor sale, sau prin monolog. Exact ca la operă.Doar că acolo ,monologul
este cântat.
By the way, majoritatea operelor sunt
telenovele. Tema este preponderent iubirea neimpărtășită… Dar intr-un stil al
secolului 19(before it was cool), având decoruri simple,dar eficiente.Exceptia o face "Aida" de Verdi. Are decoruri
mai detaliate și are momente grandioase si inălțătoare :
2.
Abordează probleme de viață și de
cuplu,femeile luând parte la acțiunea filmelor.Cel mai important e că abordează
emoții. Vedeti voi,nu poti sa ai o părere despre ceva fără sa ai o emoție de
bază,pe care a generat-o situația sau actorii respectivi.Și ea ,la rândul ei
generează părerile;) Savvy?
3.
Se pot uita cu mai multe prietene .
După care urmează discuții gen ”Ce va urma”, ”ce nu va urma”,” actorul favorit”,
”situația favorită”. Aici văd un pattern, de genul discuțiilor tipice la bere
cu baietii:”Cu cine ții? Cu Steaua sau Dinamo ”etc (ca is multe opțiuni).
Apartenența la un trib sau grupare e importantă. Singuri rareori reușim in
viață.
Vedeți că nu suntem asa de diferiți,doar că ne
exprimăm altfel? In general Femeile tin cu cel/cea mai priceput(-a) ,care
domină emoțional .
Barbații cu echipa care câștigă ,in general.
Barbații cu echipa care câștigă ,in general.
4.
A) au probleme mai mici la momentul
dat decât personajul. Si se simt bine ca problema lor va fi una
nesemnificativa,peste care pot trece foarte usor acum că au cu ce o compara.
B)au probleme mai
mari decat personajul,dar personajul le inspiră prin
atitudinea sa față de problemă,sfătuind-o indirect cu privire rezolvarea ei.
5.
Le place actorul principal.
6. Se relaxează după o zi de muncă. Aici intră și serialele.
7.
Le place sau vor să invețe
spaniola,care mi se pare că déjà a luat locul francezei,ca și ”language of love”.Cel
puțin din anii ”90 incoace…
În speranța că bărbații nu au adormit până aici, vă
prezint :
O alt fel de telenovelă
Nu uita să activezi subtitrarile,deoarece unele cuvinte sunt regionalisme.
După ce m-am oprit din râs ,am
concluzionat următoarele :
1.
Nu
contează ce zici, ci CUM o zici ! Filmulețul ne prezintă o
lecție valoroasă de body-language. Chiar dacă nu au habar de limba spaniolă,sunt
pe cât se poate de expresivi Atitudinea face diferența!
2.
Minoritatea
se supune majorității.
Nu contează cât știi, daca esti in inferioritate numerică, te supui până la
urmă.
3.
Cel cu autoritate , are mereu
dreptate : El Negra Grande cu pistolul (chiar
dacă e de pe vremea lui Clint Eastwood)
4.
Cand
nu mai ai vorbe,treci la fapte (Ultima scena). Plus : Guns
don”t kill people,people kill people.Dar o fac cu atata stil ,ultra-telenovelistic ;)
5.
SE POATE FACE o telenovelă cu doar 3 saptamani de spaniolă ”la bord”!!
!¿Que hora ees?!! (traducere :Distribuie și tu ! ) ;)
Astept parerea ta intr-un comentariu,sau ,mai simplu, in sectiunea de mai jos :
Eu cred ca unele femei se uita la telenovele deoarece acestea sunt ca basmele. Personajul feminin pozitiv este inocent, rabduriu, nu comenteaza in fata „rivalei” nimic, accepta totul fara intrebari si se alege cu printul si cu o nunta ca-n povesti in final. Si cam asta isi doresc aproape toate femeile in lumea asta: un „happy end”. Pe de alta parte, exista personajul feminin negativ – tipa ambitioasa din telenovela care e capabila sa riste, sa nu accepte totul, sa fie inventiva si sa aiba curaj sa faca tot felul de lucruri (in general „rele”, sau ilegale – de la a minti, a incurca itele, a indemna la cearta, a fura, a omori etc.). Aceasta e tratata/prezentata drept deplasata, cruda, lipsita de sentimente reale si fara bun simt, iar ea sfarseste tragic tot timpul – moare, e nefericita, sau cine stie ce alte variante. Mi se pare ca ambele tipuri de personaje sunt cam in extrema. Una e pres, cealalta ucide.
RăspundețiȘtergereEu cred ca in acest fel telenovelele indeamna femeile sa fie naive, sa nu puna intrebari, sa rabde tot fara sa se revolte, sa nu actioneze, sa nu se descurce, sa accepte orice pentru un premiu final care trebuie NEAPARAT sa vina (e grav daca telenovela se sfarseste fara nunta celor doi! asa ceva nu e voie!). Spun asta deoarece femeile „tin” cu personajul feminin pozitiv. Cel putin asta vad eu la tipele pe care le cunosc si se uita la telenovele..
Din ce am observat la privitoarele de telenovele multe dintre ele adopta atitudinea personajului pozitiv care, din pacate, e ceva de genul „Eu sunt buna, merit tot, deci trebuie sa astept sa-mi pice din cer totul si sa plang daca nu se intampla.”. Asta deja nu este o atitudine sanatoasa, in opinia mea. E ca si in bancul in care un om se ruga Lui Dumnezeu sa il ajute sa castige la loto, iar Dumnezeu, enervat, i-a zis: „Cumpara-ti un bilet mai intai!!”. Atitudinea aceasta de asteptat sa pice din cer este oricum una nativa la femei, dar, evident ca o femeie mai vrea si aprobare pentru comportamentul ei. Si acesta vine din telenovele pe care le discuta cu prietenele. Tot nativ e si instinctul femeilor de a incalci lucrurile, de a comunica cu subintelesuri, de a dramatiza, tragediza pentru ca in final sa vina scumpa impacare. Asta se regaseste din plin in telenovele, deci inca un motiv sa le urmareasca.
De asemenea, inca un aspect este cel al crizarii. Serios. Nu cred ca nu este telenovela in care sa nu fie o faza de genul urmator: tipa-printesa isi suna printul, el ii zice ca e la servici (la spital – e medic, la cabinet – e avocat, la birou – ca e ceva admin la vreo firma etc.). Printesa iese la plimbare si pe drum isi vede printul cu una. Evident ca se crizeaza, striga, plange, se agita, imparte palme, in public daca se poate. Dar uita sa faca ceva: sa nu faca presupuneri si sa nu faca crize fara sa intrebe mai intai care e treaba. Explicatia intamplarii in aproape toate telenovelele e ceva de genul: el o mintise ca sa se vada cu vreo pictorita sa ii faca printesei lui un portret, sau era cu vreo cunostinta sa ii pregateasca o surpriza. Dar personajul feminin pozitiv nu are asemenea ganduri si atunci devine si ea, in sfarsit, cu personalitate puternica si bataioasa (fix cand nu e cazul!). Si in situatiile acestea majoritatea femeilor iar se regasesc. Diferenta e ca in film printul iarta tot. In viata reala se cam satura...
Si tot asa, femeile imprumuta te miri ce comportamente din telenovele dupa care se mira ce le fuge printul. Si la urmatorul fac la fel si tot asa...si mirarea ramane.
Ar mai fi multe de zis, in opinia mea (ca sa rezum) femeile se uita la asa ceva deoarece:
- se regasesc in personajul feminin pozitiv
- au incurajare permanenta pentru comportamentul lor nativ, „necizelat” (in sens de nemodificat, brut) care este unul inclinat spre a dramatiza, criza, agita (in public mai ales)
- au sustinere la ideea ca „Eu merit totul fara sa fac nimic doar pentru ca-s buna sau ca mi-a zis mama ca-s buna si frumoasa si nu e nevoie sa devin mai rationala.”
- le indeamna la visare
- le dau idei noi (nu totdeauna bune), le inspira.