Felix si Otliia - 1972. TIFF #3

Ieri seara m-am delectat cu un film clasic romanesc. In distribuitie Sergiu Nicolaescu (Pascalopol) si Gheorghe Dinica (Stanica Ratiu). Si cinematograful in care se afla parca era special ales. Reconditionat, dar pastrand totusi obscuritatea si acel sentiment de  ``vechi`` pe care il intalnesti in cinematografele din provincie.

Filmul reflecta cu mare acuratete romanul lui Calinescu,chiar si la descrierea casei lui Mos Costache Giurgiuveanu, imposibil de citit din prima incercare ,si ,a naibii,localizata in primele pagini ale cartii.
O casa enorma ,impunatoare,putand fi cu siguranta catalogata drept triplex. Interactiunea dintre personaje mi s-a parut veridica,si expresivitatea ca si a lor nu am mai intalnit de multa vreme ,de la roluli simple,episodice precum domnisoara batrana (Aurica Tulea) ,mereu in cautare de sot , sau  precum fratele sau, artist neinteles (Titi Tulea), pana la rolurile mari(doua le-am scris in primul paragraf) respectiv Otilia si Felix.

Filmul are un fir emotional si unul logic -administrativ.
Primul fir se axeaza pe dualitatea emotiilor lui Felix,fata de Otilia.,si invers Mai exact ,intre iubirea pentru ea,si invidia fata de Pascalopol,care ii acorda atentia sa si nenumarate cadouri.
Pentru Felix,experienta de viata este limitata,fiind un tip mai inchis in sine,mai antisocial,si necunoscand multe femei, ii se pare intalnirea cu Otilia ceva extraordinar.

Preocupat toata ziua numai de ea,Felix ajunge la un moment sa ,transforme iubirea intr-o obsesie si o nevoie compulsiva de a o controla si de a o tine doar pentru el.Otilia sa ajunge o fiinta perfecta, un model de venerat.Ea nu doreste sa fie transformata intr-o icoana si tinuta acasa,in timp ce el este ocupat cu slujba sa. Ea doreste libertate,nu captivitate, sa se bucure de viata. Si Otilia,mai in varsta decat Felix, isi da seama de nevoile acestuia ca fiind un om departe de parinti,prin urmare ea vrand sa fie o mama de imprumut, sfatuindu-l si dojenindu-l. El refuza tipul acesta de comportament, dorind doar casatoria cu ea. Si bineinteles comportandu-se cu ea,si tinand-o ca in puf, ascultandu-i toate dorintele si comenzile fetei, ea ajunge sa se plictiseasca de el,dorindu-si mai multa libertate,retragandu-se frevent in casa lui Pascalopol.

Pe de alta parte,Otilia este atrasa si de Pascalopol,denumindu-l frecvent barbat CHIC. El este situat la polul opus fata de Felix,si ca varsta ,statut si interese. snd un tip cunoscu Otiliei fata de Felix. Treaba complicata, Pascalopol ii marturseste lui Felix ca este mare distanta intre ea si el si domnisoara,si ca o considera ca pe o fiica pe care nu a avut-o niciodata. Filmul respecta cartea ,dar


Firul logic-administrativ este reprezentat de interesul logic pentru avutie a familiei Tulea (Aglae -sora lui Costache, Simion- sotul ei si cei doi copii -Aurica si Titi) , a lui Mos Costache si dorinta de imbogatirea rapida a lui Stanica Ratiu. Acesta din urma,avand un papagal de zile mari, si e foarte descurcaret,mergand la neamuri doar ca sa le ceara bani, apeland la empatia celorlalti pentru a-i jefui,dar nu oricum,ci pe fata.
 Exemplu: Urmarindu-l de saptamani pe Mos Costache,pentru a-i afla locul unde isi tine banii,cauzeaza moartea lui in mod fortuit. Cand acesta era pe moarte,Stanica nu se sfieste de a-i fura banii din buzunar,apoi plangand ca o muiere la inmormantarea lui.

Vedem la un moment dat intr-o excursie a lui Felix si al Otiliei, la un conac de-al lui Pascalopol,preocuparea sa pentru avutie si managementul ei. El avand numerosi tarani care muncesc pentru el, fie culengatori de mere sau avand grija de caii sau de bivolii. Toti ii se adreseaza stapanului cu  apelativul`` Boierule``
***
Filmul mai are si momente comice,preponderent axate pe familia Tulea. De la modul direct cum abordeaza barbatii Aurica,la expresiile ciudate pe care le face Titi.
Bineinteles, Simion mi s-a parut cel mai simpatic personaj,reprezentand batranelul sclerozat, cu accese de bolnav psihic,de gen conspirativ("mi-ati dat sa beau otet!") si nerecunoscandu-si propria fiica. Cu cine? Aflati mai jos ;)
M-au amuzat preocuparile sale pentru cusut si gaini(vezi mai jos) si limbajul sau mistic:"Hristos s-a facut iarba si il mananca gainile!!

Si Stanica Ratiu e comic prin situatie,prin atitudinea lui semi-nesimtita, fiind permanent jovial si gata de distractie.Plus modul franc si direct in care lanseaza replicile. Parca e Kathiusha ruseasca in actiune.

Expres nu am intrat in prea multe detalii,pentru ca sa fiti curiosi de film. Mi-a placut decorurile si vestimentatia. Mai ales palariile acelea enrome cu cate o cioara in varf,pentru efect. Edgar Allan Poe ar fi invidios pe doamne :P.

Fara prea multa adaugire,am pus la bataie pentru cititori intreg filmul. Enjoy:
         

 Astept feed-back in casutele de mai jos. Cateva clickuri in plus pe zi ,nu strica. Doar e constructiv.

Week-end fain ! Cinefil Masculin

TIFF #2B Filmele romanesti I

Dupa ultimele 2 surprize,am riscat si m-am dus si la Cinema Piersic,unde s-au tinut Romanian Shorts Partea 1. 4 filme, 80 min. Si o surpriza la final

Horsepower

Un film despre cinci prieteni adulti, din Bucuresti,care,intr-o toamna, il ajuta pe unul din acestia sa urce o motocicleta de 100 de kile ,pe scari, pana la ultimul etaj al unui bloc turn,tragand si cate o dusca de bere la fiecare etaj.Buni baietii.Tipic Romanesc. 

Nu e orice motocicleta, ci una de mare valoare si ajutor,fiind prezenta in viata fiecaruia ,la momente grele,in trecut (15-20 ani in urma). Cu ocazia unui eveniment nefericit din neatentie,prietenia lor e pusa la grea incercare.

Ce am invatat din acest film:

In prietenie trebuie sa investesti mereu. Dupa cum spunea o colega de-a mea hippie :Friends are like flowers,they need love to grow.

Trebuie sa ajuti reciproc,dar nu trebuie folosit acelasi motiv iara si iara. Trecutul indepartat,vrem sau nu vrem,nu mai conteaza asa de mult.Il vedem de multe ori in alb-negru,fara prea mare implicare emotionala.

Oamenii nu ii intereseaza ce nevoi ai tu.Nevoile lor sunt pe primul plan.  Dupa cum spunea Ben Franklin : Ask not what your country can do for you, but what can you do for your country.

Fa-ti timp si pentru prieteni ,si pentru pasiuni personale.

Acestea sunt doua lucruri distincte,care nu trebuie sa interfereze,sau sa fure din timpul celeilalte. Daca te parasesc prietenii,ramai cu pasiunea,dar,la ce folos,daca nu poti impartasi bucuria cu cei care conteaza cu adevarat?

Mi-a placut in special realismul situatiei,si actorii cu experienta.Au intrat foarte bine in pielea personajelor! De asemenea ,modul bucurestean franc de a rezolva situatiile. Si comic,pe deasupra

Trece si prin perete

 Un film despre o fata de clasa 1 care sta la bunicul sau,si incearca sa adoarma,peste povestile bunicului sau cu alti invitati,la o tabla si la o bere. Nimic deosebit,pana cand incep sa povesteasca chestiuni alegorice despre morti care se intorceau la viata, exact in timpul cand in acelasi bloc s-a sinucis un elev de varsta fetitei. Am vazut diferentele de nevoi dintre generatii, si parerile diferite ale personajelor cu privinta la superstitiile din popor. Plus cateva remarci deosebit de comice.\

Ela,Panda si Madame

Ce se intampla cand o nepoata intepata (30 ani) se ofera sa duca bunica(70+) la mare ? Cu masina personala de la Bucuresti la Mangalia... Chestiuni neprevazute ,pe care ,culmea ,batrana reuseste sa le rezolve mai bine,avand mintea odihnita si, descurcareata. Plus ca e deschisa la nou, si iti mai agata si un viitor potential sot? Rezulta un umor situational si intamplari reale. Doar ca sa mai poata peterece niste timp cu obosita ei nepoata. Un contrast de zile mari. Si un rasarit pe care vrea sa il vada femeia in varsta. Daca va reusi,nu va spun. Un film excelent!

Tatal Nostru

La filmul acesta,am ramas masca. Nu mi s-a parut profund ca celelalte,dar in orice caz,real. O conversatie dintre doua fete nu tare inteligente,dintre care una e prostituata de lux,si alta ,una simpla. Diferenta de perceptie si toane. Una de pisilina,si alta de strada. Mi-a placut contrastul dintre ignoranta celei de lux si fixismul popular a celei simple. Pe scurt,cea simpla reflecta credinta din popor ca trebuie sa asculti de popa si sa tii acatiste,ca sa te ierte D-zeu.Afirma ca trebuie sa spuna Tatal Nostru de 400 de ori pe zi pentru o partida de sex oral,lucru care o face curioasa pe cealalta,care nici macar nu stie acest lucru. Filmul a fost structurat pe subiectele destul de controvesrsate ale sexului si religiei.

Finalul

 M-a impresionat sala arhi-plina,si aplauzele din abundenta a spectatorilor.Dar surpriza serii, au fost regizorii celor 4 filme de mai sus,impreuna cu cativa actori si scenaristi. Toti au coborat din culise, extaziati de cele mai mici reactii ale publicului,pe durata rularii peliculelor. Ei au acordat interviuri despre filmul propriu si au raspuns la intrebarile publicului. A fost o experienta unica ,sa ii vedem in carne si oase pe cei care au muncit din greu la filmarea peliculelor. Sincer nu ar fi fost la fel fara.
Din pacate nu am mai putut ramane si la partea a II-a deoarece oboseala isi bagase coada...

Le-am multumit cu aplauze inlantuite si pentru faptul ca mi-au incheiat o zi frumoasa, pe care o credeam ruinata,din pricina celolralte 2 filme ,descrise in postul anterior.


PS: Maine merg la Felix si Otilia  .Pentru fanii lui Calinescu si al romanului Enigma Otiliei o sa scriu sambata. Va astept la mine pe blog,dupa.

Seara faina,Cinefil Masculin

PS. Astept reactia ta despre ce ai citit,intr-una sau mai multe din casutele de mai jos. Mersi .

TIFF #2a . "Daca tu nu ,eu da",. Cheatin

Daca tu nu ,eu da(Franta 2013)

 Povestea unui cuplu casatorit (Pierre si Pomme),ultraplictisit de statul impreuna, este prezentat intr-o maniera emotionala. Francezii stiu cel  mai bine sa puna accent pe relatii interpersonale si emotii,sau pe absenta lor,in cazul acesta.

 Mi-au placut dialogurile dintre cei doi,care denota lipsa lor de interes unul pentru celalalt, combinat cu incompatibilitati in majoritatea actiunilor de cuplu. De exemplu,nevoia obsesiva a ei de a dansa cu el, si incapatanarea lui de a se misca. De aici rezulta un comic de situatie foarte bun,in care ea il trage de maini,facandu-l practic sa "dea din aripi", sub privirea tuturor invitatiilor de la petrecere.

In plus, distanta dintre cei doi creste semnificativ,cu fiecare cadru in parte.Puneti si niste remarci usturatoare referitoare la interesul amandurora pentru alte persoane si iese.... Despartirea. Dar nu una obisnuita. Ci in timpul unei excursii in doi,ea decide brusc sa ramana acolo. Si ramane,pret de zile bune, in timp ce sotul ramane acasa.

 Devine peste noapte o supravietuitoare intr-o padure , de-aia am poreclit-o "Belle Grylls",  descurcandu-se admirabil,chiar daca emotiile sale sunt negative la inceput, nu se lasa. Oriunde e mai bine decat acasa. Acasa era sec. Aici e WILD,palpitant. Sau ar trebui sa fie.
Paradoxal ,francezii au facut un film plin de actiune in prima jumatate- interactiunea cu mediul social, si mult prea putina actiune in a doua parte. majoritatea cadrelor nu erau nu-stiu ce ,fiind salvate de cateva cadre ce iti luau rasuflarea,numarate pe degetele de la o mana. BIneinteles ca nu a fost niciodata intr-un primejdiu real,doar intr-un soi de experiment.Prin urmare ,plictisitor de la jumatate incolo.

Cheatin`(SUA.2013)

Ce se intampla cand un tip si o tipa se intalnesc intamplator,intr-un parc de distractii al anilor `50? Dar daca intervine intre ei o femeie,care face ochi dulci barbatului?

Va spun eu ce. O animatie cu atatea detalii incat te pierzi in ele cu totul! Bine ca mi-am scris numele pe flyer inainte,ca dupa nici nu mai stiam cum ma mai cheama.

Filmul asta a fost o surpriza de proportii. Nu una buna,per total. 

In primul rand nu stiam ca e animatie. Am vazut totusi ca s-a muncit mult, intreg filmul era desenat de mana,si turnat cadru cu cadru, intr-un stil caricatural,abstract pe alocuri. Mi-a placut ca era un film mut-like ,personajele folosind strict mormaieli sau interjectii,sugestive si expresive. De asemenea mi-a placut primul sfert,destul de amuzant in care personajele dansau pe melodii clasice de opera,cantand. Ce m-a frapat a fost ideea originala a regizorului de a pune ouale si legumele sa cante, atunci cand isi cantau unul altuia noua iubire descoperita.Imaginati-va totul ,dand play la una dintre melodiile incluse in film.

Actiunea e trasa de par, regizorii insistau pe intensitatea si variatiunea  ideilor, avand la baza tot acelasi sentiment intens de indragostire ,pe care l-am trait cu totii.Cu tot cu detalii ,unghiuri, cadre, forme abstracte ce se materializeaza in chestii dragute merg la inceput . Dar au facut-o exaustiv, din exces de zel,dramatizand si cele mai mici evenimente,nesemnificative de altfel.

Cand credeam ca am scapat,si m-am obisnuit cu stilul gratuit de detaliat, a inceput  actiunea "mai normala". Dand peste o dovada falsa,(plasata strategic de femeia cu interese),cum ca noua cucerire, il insala,si el o insala la randul lui, de nenumarate ori.Dar nu inainte de a parasi locatia conducand masina in goana mare, si plangand ca o fetiscana, lasand in urma lui un rau de lacrimi amare. Pleaaase,dude ,WTF?

Ea ii gaseste jurnalul in care erau consemnate toate gagicile foste si viitoare. Nebuna de gelozie,se duce la un asasin platit,culmea,gagicul femeii care a vrut sa ii desparta. Ca sa il poata ucide,,asasinul isi ia intr-o maniera comica,sub o haina intreg armamentul de razboi,incluzand bazooka sau cateva bombe atomice,pentru gust. Exagerari,iarasi!! Si totusi ,pentru ce? Ca dintr-o situatie fericita ,el sa dea gres,si barbatul adulter sa scape prin noroc chior!

Dar cand eram si eu linistit,incepe sa o dea pe domeniul SF-ului.Da`rau de tot! Distrusa,ajunge intr-un teatru unde un magician a construit o masina care face schimb instant de creiere cu orice persoana de pe planeta,utilizand o tehnologie laser. Ea devine ,deci ,viitoarea gagica cu care si-o pune tipul, cu intentia de a-l ucide cu mainile goale ;). Constata cu stupoare ca il iubeste si il lasa sa o iubeasca bine de tot,ca ii era dor ,saraca. Si asa ,devine de nenumarate ori viitoarele gagici pe care el le atrage la motelul cu pricina.Acesta era acum singurul mod de a fi aproape de el....

Cum s-a incheiat sau ultimul sfert  imi amintesc doar vag. Nu mai aveam rabdare. Parca statusem acolo o vesnicie.Care a durat exact 76 min.Ceva personaje aparute in plus care incercau sa se omoare intre ele,esuand intr-un mod mizerabil. Am ramas de prea multe ori cu palmele in sus si umerii ridicati, exclamand: WHAT THE ACTUAL FUCK ??? :O
 Prea multe detalii ridicol de SF, si aruncate acolo, in blenderul de idei, iar cu piciorul apasand START.Viteza a 6-a, maestre!

Aici vedem,noi,barbatii, complexitatea trairilor sentimentale (ma simt ca la teza pentru limba romana). Inteleg ca se tine de capul tau,si doar acum vedem perceptia femeii despre iubire. De-acolo vine nebun dupa tine. Eu dupa film am innebunit timp de o ora. Mergeam teleghidat pe strada. E ca si atunci in seara dinaintea unui examen la o materie care nu ti-a prea placut, cand bagi ca un disperat,ca sa termini materia, si constati ca nu stii nimic! Like that,but worse. Macar ai avut ceva contact cu ea de-a lungul semestrului. Pe mine nu m-a anuntat nimeni ,nu tu trailer ,nu tu poze ,la ce o sa ma uit. Recenzia parea interesanta,si dubla nominalizare la Oscar al regizorului ,la fel. Nu a fost chiar asa...

PS. Astept reactia ta despre ce ai citit,intr-una sau mai multe din casutele de mai jos. Mersi .

Cel mai bun SF al anului 2014

X-men days of future past

Inca din vara asteptam cu nerabdare aparitia acestui film. SI am mers impreuna cu alti fani ai genului SF,si nu am fost dezamagit. Lipsa de asteptari si dorinta de a ma bucura de fiecare moment,m-a tinut toate cele 130 de minute lipit de scaun.. Fie ca actiunea se desfasura in prezent sau in trecut, eu eram acolo,in mijlocul actiunii, cu ochelarii pe nas :D

A fost o placere sa il revad pe Hugh Jackman viu si nevatamat.Un zvon spunea ca a suferit o operatie minora la nas,care a lasat o cicatriceee...  Drept sa va spun nu am vazut nimic.Sau nu am bagat de seama.

Dar ceea ce a iesit in evident a fost un alt tip de Wolverine. Daca in benzile desenate sau seriile animate era portretizat ca fiind lipsit de emotii constructive  si fara cea mai mica urma de empatie, aici il vedem temperat, ca si cand ar fi trecut de varsta hormonata a adolescentei. Doar este personajul cheie in acest film. Unul destul de controversat. Pe de o parte lumea s-a cam saturat de el,fiind omniprezent din 2000 incoace. Pe de alta parte,nu ar mai avea haz fara el. Si daca si-a schimbat stilul, il vedem ca un potential lider,consultand si calmand spiritele.Asadar,adio sarit la bataie fara nici o noima.Doar cand situatia o cere,si nu gratuit(pentru rating).

Regizorii vad ca au construit o alta imagine al lui Charles Xavier,mai exact unul mai hippie,care isi reneaga orice putere. Devine pe alocuri mai greu de cap,si mai lipsit de vointa decat originalul Logan (W). Totul spre uimirea publicului. Rating++.  De aici am invatat ca si invatatorii invata de la elevi,si faptul ca si cei mai puternici pot cadea ,urmand un drum cu totul neasteptat. Si totusi,se pot intoarce,doar daca au un scop sufficient de important.

O surpriza placuta a fost regasirea actorului Peter Dinklage (iconicul personaj Tyrion Lannister). Nu imi amintesc ca Dr. Trask sa fi fost pitic in seria animata. Dar talentul nu are nici varsta,nici inaltime. Asa ca spun BRAVO.Tipul asta si-a facut treaba foarte bine,jucand un om cel putin de 2 ori mai in varsta decat el.(are 23 de ani)

Mi-a placut stilul taios si acrobatic al actritei Jennifer Lawrence.E ceva in flerul de fata rea care ii se potriveste perfect. Cu mult mai mult decat in Hunger Games. Mai ales ca nu joaca un rol plictisitor.Face intriga,nu neaparat fiind rea,ci doar ea insasi ;) Parca spune ,facand cu ochiul: “Love me or hate me,it`s the way I am! “  .

De asemenea actorul care l-a jucat pe Beast,si interventiile sale.Asteptam de mult aparitia acestui personaj in scena. De asemenea ,prezenta unui Magneto,mai rezonabil ca de obicei,cel putin momentan. Bineinteles ca mi-a placut duoul I.McKellen si P.Stewart,dar a fost o bucurie sa ii revad pe actorii care i-au jucat si in First Class (2011),acum cu si mai multa experienta!

Actiunea m-a dat gata.Modul creativ al lui Magneto de a distorsiona metalele din jur chiar impinge imaginatia si asteptarile publicului peste limite! Mi-a extraordinar de mult  designul futuristico-badass al Santinelelor in viziunea sec XXI. Si mai ales tranzitia brusca dintre trecut/viitor,axandu-se pe importanta unui singur eveniment, astfel stresand spectatorul, tinandu-l cu sufletul la gura…

 Si felul inventiv de a combina puterile de mutant intre ele intr-o scena rupe stilul. Mai ales ca au adaugat si un pic de umor,ce-I drept genul american cu adolescenti. Hei,doar e Hollywood,nu se puteau abtine nu?

Per total a fost un film pe care a meritat sa dau banii. A meritat asteptarea,din plin ! Daca nu l-ati vazut déjà ,merita sa il vedeti. Aceeasi recomandare,in ordine: cinema,5.1 sau casti!

Noapte buna,

Cinefil Masculin.

De-abia astept 2016,cand va aparea inca o parte a seriei X-Men!


PS. Astept reactia ta despre ce ai citit,intr-una sau mai multe din casutele de mai jos. Mersi .

TIFF #1 - Alphabet(2013)

Unul din beneficiile de a fi clujean(in ultimii ani,cel putin),este accesul la tot soiul de evenimente. Printre acestea se numara cel mai mare festival de film din Romania. Se desfasoara pe parcursul a doua saptamani. (30 mai-08 iunie ),in 10 locatii diferite,dintre care 8 cinematografe si 2 in aer liber. Neincluzand proiectiile zilnice la castelul Bannfy din localitatea Bontida.

Anul acesta(al III-lea pentru mine) am intrat in atmosfera "kilometrilor de lung-metraje" cu Alphabet. Un film diferit,documentar. Dar unul care a meritat. Chiar si graba de a junge de la servici pana la cinema, filmul ruland de la orele 15.45.Bonus. Sala era arhi-plina,in ciuda orei destul de nepotrivite. :D There is hope ,after all!

Pe scurt.Ce mi-a placut:

Prezenta lui Sir Ken Robinson, un cunoscut TED speaker. Unul din discursurile lui,a fost cotat in 2014 drept cel mai vizionat TED talk din toate timpurile,ceea ce reflecta interesul tuturor vis-a-vis de educatia formala pe care o primim de la o varsta frageda.

Regizorii,care au tinut sa includa exemple variate din felurite tari,precum China,Germania, Franta sau Spania. Fiecare fiind cu problemele sale.Vedem de exemplu ca in China nu prea exista ideea de pauze,sau weekenduri,fiind setati permanent pe eficienta. In Germania nu se sta asa bine precum credem. Rata somajului e destul de mare dar regizorii germani nu se gandeam sa includa si Romania in statistici.Studiind problema,din curiozitate,rata somajului in Feb 2014 in RO vs GE : 7.1 vs 5.1.
Si sa compar, rata persoanelor care nu stiu sa citesca este de 2.3% in RO ,vs Ge cu 1%. Bineinteles ,ca acestea sunt statistici,si pot fi eronate,dar stiu sa orienteze macar situatia.De exemplu, persoanele in cautarea activa a unui job in momentul efectuarii studiului tot fara ocupatie sunt considerati,fiind bagati in aceeasi oala cu cei care nu isi cauta job in momentul respectiv.

Trecand peste aceastea,mi-a placut felul cum stie documentarul sa spuna variate povesti de viata,ale unor artisti, sau a oamenilor creativi care tin neaparat sa ii invete,sau sa ii reinvete pe cei mici a utiliza mijloace simple,care si relaxeaza si plac in acelasi timp. De pilda ,desenul, sau muzica.Puteai vedea interviuri cu ei, si cadre care conturau vocatia aleasa. Nu profesia,ci vocatia.Ideea de actiune ce nu se masoara in secunde,ci in gama larga de sentimente si intensitatea generata de acestea. Si copii sunt cei mai buni in a simti,si exprima sentimente. Au potential.De multe ori irosit pe zeci de ore de cursuri care nu ii intereseaza.

De exemplu, un test de matematica nu poate dura o zi intreaga,doar pentru ca nu ai tu chef. Dureaza cat trebuie sa dureze. 1h-2h. Si in plus,greseala lui e ca ofera solutii standardizate ,de tip 1 sau 0. Faci bine, primesti punctul 1. Nu faci... naspa. ZERO. Pe fruntea ta !
Dar hai sa o luam altfel. Nici la limba romana nu sta situatia prea bine. Daca te incadrezi intr-un tipar,si ai invatat comentariul bine,e ok. daca nu ,nu e foarte ok. Depinde mult si de profesor. Daca vrea sa isi vada propria opinie sadita in mintile elevilor,e periaj profesional de orgoliu.Daca ii place ceea ce scrii,puncte in plus.Daca e ingust la minte, si nu ii place (poate nici el nu stie ce ii place sau nu !!), ne ducem inspre extrema cealalta a spectrului.

 Pare radical,dar citez :" Nu esti cu sistemul? Atunci esti impotriva lui! "

In film de cele mai multe ori se utilizeaza limba nativa a persoanei respective. Sincer imi era dor sa aud niste germana vorbindu-se fluent,sau eram curios de niste spaniola,(ca nu se stie niciodata pe unde ajungi in viata asta), chiar daca mai demult ma stresa bunica cu ale ei telenovele ;)) In plus, filmul era dublu titrat, in engleza,dar si in romana,spre deliciul a peste jumatate din spectatori,pensionari,bineinteles.

Inca o chestiune, apreciez ca la final fiecare persoana era prezentata pentru realizarile sale, usurand perceptia ta despre ceea ce a incercat filmul sa iti transmita.
 Dupa 2 ore de film constat ca am retinut cam 80% din el,dar suficient cat sa reflectez putin si sa plec cu cateva lucruri invatate.

Ce nu mi-a placut :Ora la care a fost filmul ar fi putut fi putin mai tarziu,dar asta depinde strict de organizatori.


Un exemplu de vara trecuta.
Stateam pe balcon si ma uitam cum se joaca doi copii cu mingea. Aveau in jur de 7-8 ani. Se vedea ca erau absorbiti de joc. Puterea prezentului explicata mai bine decat insusi E. Tolle. Pentru ei nu exista timp,doar bucuria actinii in sine,plus sentimentul de apartenenta,gen ca nu bati mingea de unul singur. Si nu aveau nevoie de telefoane cu receptor wifi incorporat. O placere sa ii vezi. Intineresti instant intr-un moment din acesta.Flow ,frate,resursa inepuizabila de FLOW!
Brusc, vad pe o tanti pe la 60 de ani,cum se indreapta furioasa,cu pasi apasati si cu niste riduri de ma faceau gelos :)) si incepe sa il certe. Cum ca nu a venit la masa,ca s-au inteles sa vina la ora 7 fix. (era 19.30,nu e un capat de lume,tanti !!)
Cum sa se mai gandeasca ei doi la timp? Si daca venea foamea, sa stea linistita tanti,ca venea singur la masa. Si spalat pe maini,fain-frumos ;).
Il ia de mana si il trage acasa,baiatul plangand de mama focului. Ea indulcind situatia,zicand ca nu il mai lasa sa iasa 2 zile din casa. Foarte utila remarca. Trebuie sa ma abonez si eu la ce zice tanti asta!

Copii au nevoie de activitate stimulanta,de ocazia de a fi creativ. Asta stie el cel mai bine si asta ii place sa faca. Deci,nevoia generatiilor e diferita. Nu contest,dar nu ai cum sa faci un copil prea responsabil. Doar daca ar avea un frate mai mic, sa aibe grija de el,sau macar animal de companie. Acuma,sa vedem si partea cealalta.Probabil fiica-sa nu ar fi fost prea fericita sa nu aibe chiar nimeni grija de fiul ei.
Dar totusi ,merita pustiul,era soare, vacanta,toate faine... Exact ca in melodia lui Wheezer- Island in the sun.

Ce mi-a placut la filmul acesta e ca oferea rezultatele unui test pentru creativitate,denumit PISA,
1. Primul test a fost facut pe subiecti de 4-5 ani. Rezultatul :peste 90% dintre subiecti erau genii dpdv al creativitatii
2. Al doilea test,pe aceiasi subiecti ,de varsta 10 ani : 40%
3. Al treilea test,de control , la varsta de 25-26 de ani :2%

Creativitatea este incercuita si ingradita de catre testele standardizate. Ele tin copii ocupati si obligati sa gandeasca ca si sistemul... Din pacate,fara educatia terminata nu poti face parte din sistem,nu mai poti fi angajat.Asta inseamna hartii peste hartii si timp pierdut. Am trecut majoritatea pe acolo,sau o sa trecem la un moment dat.

Filmul mi-a amintit de un videoclip TED-X,despre scoala facuta acasa.
 

Apropo,in caz ca ne-am nimerit in aceeasi sala si tu esti blogger,astept sa aud si parerea ta despre film. Daca nu ai participat la TIFF,iti recomand sa il vezi din orice sursa posibila. MERITA!


Si pe final,TED-Talk-ul care a facut furori in 2013-14.




PS. Astept reactia ta despre ce ai citit,intr-una sau mai multe din casutele de mai jos. Mersi .

Post special #2

The Phantom Tollbooth -1970

Acest film a fost regizat de catre Chuck Jones, creatorul desenelor animate Looney Tunes (Bugs Bunny,Daffy Duck ,Porky Pig, etc),si nu in ultimul rand, Road Runner.

               

Filmul este bazat pe o carte scrisa in 1961, despre un baiat atat de plictisit de scoala,incat ar face orice sa evadeze din cotidian. Astfel ii se da ocazia de a se retrage intr-o lume de desen animat,pentru o misiune speciala,plina de invataminte si pentru cititor/spectator. Cu siguranta ti-l amintesti daca ai urmarit Cartoon Network in anii 90- inceputul anilor 2000.

ATENTIE,SPOILERE: 

In calatoria sa ,Milo da peste un numar impresionant de personaje cat se poate de colorate.Fie ca sunt experti in galagie,mancatori de cuvinte, albine inteligente, figure geometrice, fiecare are cate un rol. Voi insista pe cei mai reprezentativi.

Printre care se numara oameni indecisi care mereu se intreaba  cate ceva (Whether man ??).Acesta pluteste legat  de baloane pe care scrie cate o intrebare. Printre cele mai bune citate ale sale se numara:

“Whether or not you find your own way,you`re bound to find some way. If you happen to find my way,please return it,as it is was lost years ago. I imagine by now it`s quite rusty.”

“Expect anything,and the unexpected never happens.

Acest personaj are rolul de exemplu al extremelor. Oricat de dezorientat era Milo inainte sa il intalneasca, dupa intalnirea cu o asfel de persoana ,are sa se transforme intr-o persoana mai hotarata,si mai orientata decat era inainte.

Celui mai comic si memorabil personaj episodic din acest desen animat ii aloc o secventa speciala :

                     <

Tin minte cand am vazut prima oara desenul,pe C .N.in clasa a VI-a eram obsedat a doua zi de interjectia repetitiva : Guilty! Guilty! Guilty!  Si colegii stiau,doar aveam toti aceeasi pasiune. Doar ca acum o vad cu alti ochi J .

In decursul lung-metrajului,Milo ajunge a se afla la momentul si locul nepotrivit,si este inchis in teminta de catre ofiterul prezentat anterior. Acolo se afla o vrajitoare,scrisa Which ,nu “witch” ,cum se scrie in mod normal. 

                                           sursa: movie snip

Aceasta ii spune povestea regatului divizat si ii aminteste de ce trebuie el sa ii salveze. Motivul pentru care a fost inchisa a fost colaborarea cu cele doua surori care aduceau armonie odinioara ,Rhyme and Reason (Rima si Motivatia).

 Tock adauga “That`s why people don’t care which words they use,as long as they use lots of them ”. (joc de cuvinte)

Ce am invatat din desenul acesta?

1. Ca sa incepi ceva trebuie mai intai sa fii curios si ca sa poti continua ,e indicat sa gandesti constant,analizand si planuind urmatorul pas .

 Daca nu gandesti,incepe a te fura peisajul si incepi a uita scopul pentru care ai pornit,dar si destinatia(Milo trebuie sa ajunga in Castelul din Aer).

 Si ajungi ,fara sa vrei ajungi in zona lenii,un loc autointretinut cu lipsa de chef si cu nenumarate tipuri de scuze .

      
               sursa: movie snip

La fel e si cand nu poti vedea intreaga padure de copaci(Focusing on the BIG PICTURE). Sau cand te enervezi la culme ca nu gasesti un lucru minuscul,dar important, de exemplu cheile,din cauza nervilor, nu mai vezi intreaga camera, avand doar o vedere printr-un tub.Si incepi sa cauti nervos. Care e problema? Nu gandesti, doar actionezi,aiurea.Daca te-ai linisti putin,si ai analiza toata camera ,privirea din perspectiva celei de-a treia persoane, impreuna cu amintirea scopului,cele doua vor face minuni!

2. Pentru a reusi aceasta ,ai nevoie de prieteni. 

      sursa: movie snip.

SI cel mai bun prieten,este TIMPUL, personificat aici intr-un caine “de paza” (Tock the Watch Dog,care are drept inima un ceas). Imi place cum creatorul si-a ales foarte bine denumirile personajelor.Dublu pun. Ca si timpul, cainele este intotdeauna alaturi de tine,fiind si cel mai bun prieten al omului. Acesta il indeamna pe Milo sa gandeasca ,chiar si cele mai simple calcule matematice,pentru a nu-l lasa impotmolit in mlastina lenii.
.

Imi zicea bunica atunci cand eram mic,sa imi tin creierul antrenat,ca daca nu,face paianjeni. Poate de-aceea ,la varsta ei venerabila face Sudoku.                        

Si sa nu uitam ce spune Tock: "Time is a gift,given to you ,given the time you need the time you need to have the time of your life"

3. Trebuie sa lasi orgoliul in urma,altfel risti sa calatoresti numai cu jumatate din potentialul tau. El este o povara destul de mare.

 Calatoria sa il adduce pe taramul unui fost regat,acum divizat in doua regate radical diferite. Unul focusat pe cuvinte (Dictionopolis) si altul pe numere (Digitopolis). Conducatorii regatelor, la origine frati, erau fiecare de parere ca unul are mai multa dreptate decat celalalt.

Exemplu: “You cannot have tea for two,whithout the tea,can you? “

Celalat rege dadea acelasi exemplu ,dar insistand pe numar,nu pe cuvant.

E de la sine inteles ca din orgoliu si incapatanarea amandurora acest conflict s-a iscat,ducand la scizura acestui fost mare regat. Milo reuseste printr-o idée geniala sa ii determine sa isi dea seama ca nu se poate unul fara celalalt.

Numerele reprezinta logica(emisfera stanga a creierului) ,in timp ce cuvintele fac parte din natura emotionala a omului(emisfera dreapta). Chiar daca apparent s-ar fi putut ,nimeni nu era fericit. Pana nu au recunoscut pe rand ca le era dor de jumatatea familiei,oricat de rea ar fi fost,conflictul nu ar fi fost solutionat.

Drept urmare,cei doi frati ii dau lui Milo o punga cu toate ideile primului frate, si un creion magic,care putea genera toate numerele cunoscute de al doilea frate.

Si apropo, vocile amandurora au fost inregistrate de catre acelasi actor .

4. Inainte de orice batalie exterioara, trebuie invinsi demonii interiori.Trebuie sa stii de toate(emotii si logica) ,si sa le poti folosi impotiva acestora.

Demonii interiori is niste nesimtiti. Nu le pasa ca suferi doar exista si te mananca de viu daca nu esti atent.Sper sa nu visezi urat la noapte dupa ce citesti asta J))

Si totusi ... cea mai buna atitudine cand esti incoltit si tensionat,e o portie buna de ras.Pesemne de aceea ne uitam la clipuri amuzante pe net cand ne saturam de atata munca si hartzogaraie ;).

But seriously,cu atata energie negativa stocata in cap, trebuie sa o trimitem prin corp. Prin emotii o trimitem in inima ( insert poze cu pisici dragutze :3  aici), si  in abdomen prin ras.Asa lucram si dreptii abdominali. 2 in 1 ,frate !  ;)

Prin urmare,nimeni nu zice sa nu luam cate o pauza ,dar nu prelungita, ceea ce ne-ar duce la urmatorul demon intalnit,si anume demonul procastinarii,care spune :

“If you only do the easy and useless jobs,you`ll never have to worry about the important ones.”

Acesta te face sa uiti de scopul tau principal,tinandu-te ocupat cu chestiuni triviale.Ca si in povestile lui Creanga (omul care isi suia incerca sa isi suie nucile in pod cu grebla) ,aici intalnim un munte de nisip care trebuie mutat cu o penseta,sau golirea unei fantani cu pipeta.

Acesta este inlaturat mai incolo cu ajutorul cuvantului INDUSTRIE,la care as adauga EFICIENTA.

Mai avem demonul laudei si minciunii,care trebuie privit verde in fata.

Mai incolo ,Milo intalneste demonul ipocrit cu 2 fete, care il aranjeaza cu ajutorul cuvantului FORTHRIGHT,care inseamna direct,fara ocolisuri.

Sau, demonul laudaros si care stie-tot,infrant cu ajutorul cuvantului “UMILINTA”.

Salvandu-le pe printesele Rimei si a Motivatiei, el invata sa fie curajos,responsabil,prietenos  si curios,traind o aventura pe cinste,pe care va invit sa o urmariti in clipul de mai jos. Intreg filmul dureaza 1:22:00, iar animatia incepe in jurul minutului 11:30.

<>

Pe final,doua chestiuni :

“You must never feel badly about making mistakes ... as long as you take the trouble to learn from them. For you often learn more by being wrong for the right reasons than you do by being right for the wrong reasons.”  Princesses Rhyme and Reason, The Phantom Tollbooth

Si Cei doi frati, AzAz si The MathemaGician ne spun care sunt cele mai importante  insusiri  pe care trebuie sa le posedam.

                     

PS. Astept reactia ta despre ce ai citit,intr-una sau mai multe din casutele de mai jos. Mersi .

Cum ne facem noi filme proaste

Recent am calatorit la bunici pentru 2 zile . De concediu binemeritat.A fost exact ce imi lipsea.Pana mai am la cine... Citeam mai demult ca unii parinti spirituali recomanda cel putin o data la 1 an,daca nu la 6 luni revenirea pe meleagurile natale.Cum ca ti-ai incarca bateriile,din izvorul tau natal. Si asa este. Nu trebuie sa mai explic sentimentul de relaxare si de apartenenta la mediul respectiv,mai ales la prajiturile si supele bunicii,care ignora spondiloza macar intr-o zi ,ca sa iti faca tie, un meniu de musafir. Dar nu oricare. Unul mult asteptat !

 Nu atat orasul e semnificativ,ci locul unde ti-ai trait cel putin cei 7 ani "de acasa",sau ti-ai petrecut vacantele. Dincolo de mambo-jumbo-ul spiritual pe care credeti ca vi-l servesc, exista cateva argumente fondate,daca binevoim sa le cautam.

Imi amintesc inca din 5-8 ca "omul sfinteste locul", aforism prezent in nuvela Popa Tanda,al ardeleanului Slavici. Altfel spus,investestim timp si sentimente in obiecte si locuri. Poate de aceea e atat de greu a ne desparti de tricoul favorit,o data ce crestem prea mari pentru el.

Tricou=bucata de bumbac,cu sigla si culoarea favorita, incarcat cu multa de energie si amintiri

 Sau ideea "casei parintesti care nu se vinde".Fizic si molecular vorbind, suntem atomi,care au mai mare distanta dintre ei decat ei insisi. Mindfucking, stiu. Suntem spatiile dintre ei,prin urmare nimic. Dar ,hai totusi cu atomii,ca nimicul nu e palpabil,altfel devenim nesimtiti prin analiza si alienare. A simturilor.

Interactionam la nivel molecular cu mediul din jurul nostru. Fie ca vrem,fie ca nu. Credem ca influentam mai mult comportamentul celorlalti prin atitudinea si actiunile noastre. Asta se vede usor. Ceea ce nu se vede e  Poate de aceea imprimanta se strica atunci cand suntem noi mai agitati. Si ne vine sa ii aplicam tratamentul Office Space:

     
Asta da revolutie ! Cand unul o pateste,e intamplare.Daca is mai multi, devin freedomfighters. To liberate themselves from the wrath of the Mighty Printer of Doom.

Dincolo de legea atractiei,exista lucruri si intamplari la care ne predispunem.De multe ori fara sa stim.Barbatii cu tricouri continand mesaje instigatoare la violenta ,sau impotriva unor grupuri sau secte,tot din dorinta de a fi deosebiti si/sau curajosi. Prin urmare,devenim peste noapte campioni la 100m sprint ,50m garduri, sau parkour,daca locatia o permite ;).
 Femeile, ca tot e sezonul, aleg un parfum dulce. Si se mira de ce atrag intreg stupul de albine.
Un pret tot trebuie platit. Intrebarea e: Suntem constienti de el? 

Revenind pe plaiurile unei "tari" dinauntrul altei tari,voi muta cadrul in casa bunicilor. Da. M-am dus ca sa ma relaxez,dar socoteala din orasele mari nu se potriveste cu cea din satele mici.
Redescoperindu-mi pasiunea pentru biciclete,printr-o achizitie noua, cu care ma dau la greu,am decis sa ma ingrijesc de prima mea bicicleta. Asta e treaba cu calatoriile. Putini calatoresc fara scop,hai-hui, numai de dragul calatoritului. De plecat plecam,monsher,dar unde ajungem?
Scopurile ne definesc. Ele sunt multe,dar trebuie prioritizate. Daca vin toate odata, cum stim care e scopul principal? Daca ar fi numai prin feeling ,care da de multe ori dependenta,m-as urca pe ea si as pedala fara antrenament 100 km,doar ca sa stau apoi 3 zile in pat cu febra musculara,si mergand pana la baie in maini ,ca si Kai,din MK4.

                                 



Partea I

Dupa ce am stat sa o bibilesc vreo ora jumatate (frizer ma fac,jur,de la atata rabdare !), lustruind-o bine de la praful din șură,si aplicand ulei pe lant ,bicicleta mi-a multumit.Acest mountain bike vechi de peste 15 ani a prins viata ,peste noapte!

Drept urmare,in pofida vantului care nu se lasa, si a iminentei unei ploi strasnice,tot am dat o tura cu ea.Imbracat adecvat, cu un hanorac. Magnifica inventie,hanoracul asta,apropo. Fiind larg,nu simti curentii de aer. Nu stiu care a fost prima idee. Cortul cu 2 straturi,dintre care primul se comporta ca un hanorac,sau acesta. Nu conteaza,doar ambele merg pe acelasi principiu.

 Am iesit din sat,ca e prea mainstream. Doara e DN-u. Circula astia cu 140 la oră "ca popa" ! 
Am sperat de ceva vreme reintoarcerea pe acel drum laturalnic,atat de linistit, si totusi atat de plin de ujuiala curentului creat de viteza cu care pedalezi si vantul pe care il intalnesti... Priceless ! :D
Acesta este unul dintre actiunile care pentru mine semnifica libertatea . Acel loc care iti ofera un plus de vitalitate, nefiind nimic artificial implicat(cum ar fi de pilda o capsula cu multivitamine). Doar tu, bicicleta si natura ,la care te reconectezi,ca la cat de alienati suntem,ma mir ca mai tinem cate o planta de apartament,sau un wallpaper pe desktop.Sa fie totusi acolo, in ideea de a nu uita de existenta spectrului culorii verzi. 

                                   Imaginea de mai sus e din alta zi, cu mai mult soare.

Am oprit la popasul meu favorit,pentru a face niste poze. Din reflex mi-am mutat telefonul din buzunarul de la pantaloni in hanoracul cel larg.Vazand ca vantul se inteteste si foamea cum ma cuprinde,decid a ma intoarce. Nu in graba,dar sigur. Prind o portiune de drum curat,fara gropi si testez (a 5-a oara,cred) mersul fara maini. Mai greu e primul pas. Decizia (DA sau NU) . Din moment ce nu am mai mers de anul trecut, am ceva ezitari mele. Trec peste ele si,adopt pozitia de circar in balans.Daca domnisoarele cititoare prefera filmele siropoase,sa se gandeasca la Rose din Titanic,cu mainile intinse la maxim :)). Mentinand viteza vine si echilibrul. Dar cel mental e mai important. Sa crezi ca poti. Fara obiective nerealiste,de gen : "Si mult si bine si daca se poate ACUM,dintr-o data". NU.  Incet si frumos. Rabdarea e o virtute.

Incet,las mainie pe langa corp,respir adanc si deja pare a fi ca mersul pe jos. Dar ,ce sa vezi?              De pe contrasens isi facuse aparitia o masina. Eu eram aproape de mijlocul benzii mele.Instant incep gandurile... Am un feeling de gen ”Daca da peste mine? ”
 Subconstientul lucreaza intens ,tot timpul. Si vrea sa te tina pe loc de multe ori. Se opune schimbarii,chiar daca e radical in gandirea-i limitata. Perversul asta mic s-ar bucura si daca ai face o pana ,si atunci ai fi OBLIGAT sa opresti,doar ca sa eviti masina care vine(si totusi nu) inspre tine.

Cu ceva dificultate ma gandesc doar la banda mea,ignorand banda cealalta. Banda cealalta nu exista in momentul acela.Eram concentrat doar sa imi mentin miscarea de pedalare si directie. Si pentru asta trebuie lucrat putin,pentru a urma un SCOP bine definit. 
Mi-am zis,calm si cu incredere : "There is NO CAR". Si am continuat. Masina trecuse,si traiectoria mea nu se schimbase. Cucerirea unei batalii cu tine e mai importanta decat a 1000 de inamici infranti in lupta directa.

Fanii filmului Matrix stiu de unde vine expresia. There is no spoon.

  ()

Mintea face Matrixul real.Orice se intampla in Matrix se intampla si in lumea reala. Daca iti controlezi mintea ,controlezi si realitatea virtuala. Nu lingura se indoaie, ci tu trebuie sa te indoi ca sa o indoi pe ea. 
De-aceea ne facem probleme care nu exista. Mintea nu poate face diferenta dintre o realitate posibila (alternativa) si o realitate adevarata.Daca vrei crede ca poti face, vei face. Daca nu ,nu . In ambele cazuri ai dreptate.Mintii nu ii place sa se insele. Daca te gandesti mult la o problema ireala,devine reala. Si dupa o vreme si corpul urmeaza cursul firesc ,dezvoltand o forma de boala din categoria respectiva. De ce? doar ca sa iti dea dreptate. Ce cauti ,aceea gasesti. Fie ca il cauti activ,sau pasiv. Suntem masochisti,cautam sa ne validam opinia si dorintele. 
La fel si in relatii,vine intrebarea: Vrei sa ai mereu dreptate,sau sa ai o relatie fericita?

Focus,Neo !



Partea a -II-a 

Ajung acasa, fericit de victorie. Parchez bicicleta in șură,si ma caut prin buzunare. Telefonul meu lipsea.Urmeaza fluxul de gandire.

1."Aoleu!! Telefonul. Nu e". EMOTIE)
2."CUM AI PUTUT SA IL PIERZI?" (EMOTIE,invinuire)
Stiu ca se poate intampla oricui,oricand ,mai ales la oboseala sau lipsa de atentie,asa ca las gandul sa se piarda.

  Trecand emoția, incep a cauta prin celelalte buzunare,apoi pe jos.Imi propun sa merg dupa el cu bicicleta. Cand sa plec incepe o a doua rafala de autosabotaj. Nu scapasem asa ușor :

3.Nu te duce dupa el,ca nu mai e. L-a calcat vreo masina.Sau l-a luat cineva. (EMOTIE)
Irelevant,deoarece drumul nu e atat de circulat. (LOGICA)

4. Si asa era un telefon vechi.Bine ca s-a spart. Si urat.(Falsa logica,Emotie)
Nu imi venea sa cred. Ce porcarii iti serveste subconstientul sa te tina in zona de confort. Putea sa imi zica la fel de bine : NU pleca ,ca ai sa mori. DAMN!! Iti da motive si motive. Nu conteaza cat de absurde,aparent logice. 
Telefonul avea 1 an si inca mai aveam nevoie de el. In plus KONIA e indestructibil.(LOGICA)

Intru in șură.Incepe din nou:
5."Nu are rost sa te duci dupa el. Nu o sa il gasesti. Si asa voiai un telefon nou de Pasti."
Daca nu incerc,nu o sa reusesc. O sa pierd din start.De lene.De confort. Din propria-mi prostie.
 De unde stii ca nu o sa il gasesti? Din moment ce stiu pe unde am fost, si nu l-am pierdut de multa vreme. Bineinteles ca imi doream un telefon nou,dar nu imiar fi folosit ,sincer. Aveam tot ce imi trebuie deja. Asta e o nevoie tot a ego-ului de a se compara si de a iesi in evidenta,prin validarea externa (a altora) si prin lucruri externe.(posesiuni).

Si atunci am zis GATA! M-am suit pe bicicleta,cu dorinta de a GASI acel telefon. Nu imi erau de nici un folos toate gandurile de mai inainte, Astfel am pornit exact pe drumul pe care am fost, cu ochii in 4 si cu viteza redusa,sa fiu sigur ca prind toate detaliile. Dupa nici 5 minute de pedalat mers,vad o lama neagra din departare,cam la 2 palme de marginea drumului. Eram sigur că acela era telefonul! Si a fost.
Culmea,era exact inainte sa ma intersectez cu masina. Pesemne ca imi cazuse din buzunarul drept  mai larg,dar am avut noroc, ca pedalam fara maini, mai aproape de mijlocul benzii decat de margine. Probabil in aceleasi conditii mi-ar fi picat in afara drumului,in sanț sau in iarba,fapt care ar fi dus la o cautare mai anevoioasa. Am avut noroc,sincer. 
Nu are rost sa spun ce mult il pretuiesc de atunci,mai ales ca nu are nici o zgarietura.


Concluzia 

Povestirea de mai sus are rolul de a exemplifica unele blocaje mentale pe care le putem intalni de-a lungul unei zile obisnuite.Probabil ca ar fi trecut si aceasta intamplare,aparent comuna de altfel, si nu as fi invatat nimic din ea. 
Dar nu am lasat-o sa scape. Nu fara sa ajut persoanele care ,poate intamplator nimeresc pe acest blog . Cu minim o idee,daca nu cu mai multe.

De aceea ma bucur ca am reusit a -mi analiza gandurile si actiunile,si a folosi acele mici ,dar importante unelte (fraze) in ajutoru-mi.,si mai ales a le trece pe foaie. Introspectia e foarte importanta . 

Se poate intampla oricui, doar suntem toti din acelasi aluat.Si indiferent cata experienta avem,tot putem gresi ca un incepator,in conditii de stress major,nesomn, sau pur si simplu cand avem garda jos.

„Know thyself” scria pe peretele usii Oracolului din Matrix. Pana la urma nu e gresit sa simti si sa vina niste ganduri nefolositoare. Important e cum te descurci cu ele. Totul se reduce la managementul lor. Si lumea zice ca e doar pentru ”menegeri”. Nici poveste. Nu degeaba se zice :” Our Actions speak louder than our words ”.

Si daca tot vorbesc de Matrix,te las cu un citat,pe care l-am transformat intr-un poster. A stat pe peretele meu si m-a inspirat timp de un an.Primul si cel mai greu an de facultate.

            „Don`t think you are,know you are ! ” Morpheus.


Seara faina,
Cinefil Masculin
https://www.facebook.com/CinefilMasculin13

PS. Astept reactia ta despre ce ai citit,intr-una sau mai multe din casutele de mai jos. Mersi .